Noi nu suntem la capăt
Suntem la începuturi
Dar e încă puțin încă puțin
Și se vede orizontul
Iar plaiul ăsta mic el
Ne va fi mereu locul
Unde plâng și chitarele
Și în râuri e norocul

Moldova nu e loc e un popor
Pentru ca iubim trecutul suntem neam nemuritor
Pentru noi cresc copacii cu flori pline de dor
Dacă m-oi ascunde-n umbră am s-o fac sub tricolor

Dacă mă-ntreabă acasă unde mă duc
Un cer senin cu stele s-aduc
În rând cu lumea tot ce-i al meu
Aici voi fi aici sunt eu
Dacă mă-ntreabă acasă unde mă duc
Un cer senin cu stele s-aduc
În rând cu lumea tot ce-i al meu
Aici voi fi aici sunt eu

A câta poezie despre dor de casă
Cu ochii legați că nimănui nu-i pasă
În afară de copilul său buzunaru plin
Adevărul spus în față e ca ceaiul de pelin
Multe vreau dar puțin fac și-mi asum
Dorința de a fi liber pe un civilizat drum
Toți vor schimbare pentru viitorul său
Vreau să trăiască bine și copilul meu și al tău

Moldova nu e loc e un popor
Pentru ca iubim trecutul suntem neam nemuritor
Pentru noi cresc copacii cu flori pline de dor
Dacă m-oi ascunde-n umbră am s-o fac sub tricolor

Dacă mă-ntreabă acasă unde mă duc
Un cer senin cu stele s-aduc
În rând cu lumea tot ce-i al meu
Aici voi fi aici sunt eu
Dacă mă-ntreabă acasă unde mă duc
Un cer senin cu stele s-aduc
În rând cu lumea tot ce-i al meu
Aici voi fi aici sunt eu

Am fost în multe orașe în multe capitale
În țările pe care le-nvățam din manuale
Le-am povestit despre vinuri le-am spus despre mâncare
Doar despre Dragostea din tei mai știu peste hotare
Și-am înțeles că tot ce-i bun devine cunoscut
Atâta ne rămâne lucruri bune de făcut
Și-n câțiva ani prin capitale să se audă mai mult
Vreau un bilet până-n Moldova cică vămi nu mai sunt

Dacă mă-ntreabă acasă unde mă duc
Un cer senin cu stele s-aduc
În rând cu lumea tot ce-i al meu
Aici voi fi aici sunt eu
Dacă mă-ntreabă acasă unde mă duc
Un cer senin cu stele s-aduc
În rând cu lumea tot ce-i al meu
Aici voi fi aici sunt eu